Ador ceaiul!Nu imi aduc aminte prima experienta (ar fi ciudat nu-i asa? :))),insa tin minte ca bunica mea adora acest ''elixir magic''si intotdeauna seara ,serveam o cana de ceai aromat alaturi de ea,in timp ce imi spunea povesti.Si eu ca si multi copii de altfel, imi petreceam vacantele de vara sau de iarna la bunici,la tara.Acolo eram rasfatata casei,caci stim cu totii ca bunicii sunt cei care intotdeauna ne fac pe plac.Cum spuneam bunica mea iubea ceaiul,astfel incat ceaiul niciodata nu lipsea din gospodaria ei.Vara mergeam cu ea pe camp sa culegem plante :sunatoare,musetel,coada-soricelului si bineinteles aromatele flori de tei din teiul enorm care era in fata casei.Ah..acel tei...ce dor imi e de mirosul dulce al florilor sale care inconjura casa bunicilor in serile calde de vara...dar sa revenim :))Dupa ce adunam acele buchete mari de ''flori''caci eu cu ochii mei de copil asa le vedeam,veneam foarte incantata acasa si o ajutam pe Maica (asa ii spuneam bunicii mele)sa lege cu sfoara acele buchete si sa le agate la uscat.Musetelul si florile de tei erau si ele insirate pe pagini de ziar la uscat,alaturi de alte bunataturi:feliute de mar sau struguri care abia asteptau sa ajunga in manutele mele.Eram foarte incantata si abia asteptam sa sorb acel ceai facut din plantele culese de mine.In bucataria bunicii,ceaiul era nelipsit de pe soba.Intotdeauna ceainicul rosu al bunicii era pregatit pentru povesti.Ea nu mai este sa-mi spuna povesti,dar ma bucur in fiecare zi de un ceai aromat de plante sau de fructe, aducandu-mi
aminte cu placere de povestile ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu